A fost odată ca niciodată un câine pe nume Bella

Nu am crezut că o să ajung să scriu despre asta. Au trecut trei zile în care mi s-au derulat mii de momente prin minte cu Bella. Îmi cer scuze în avans dacă articolul se va prezenta prea lung, dar vă rog să mă credeți că am încercat să scriu cât mai succint posibil.

A fost odată ca niciodată un câine pe nume Bella. Că de n-ar fi, nu s-ar povesti. 😌 Am stat să mă gândesc cum să încep să scriu despre primul meu câine, în adevăratul sens al cuvântului. Zic asta pentru că, de când mă știu pe acest pământ, am avut întotdeauna un patruped alături care să îmi însenineze viața.

Dar Bella a fost primul meu câine. Odată cu apariția ei, mi-am asumat și responsabilitatea de a avea pentru prima dată grijă de un suflet. Și acest lucru s-a întâmplat acum 11 ani.

În loc de introducere

Încă îmi amintesc acea dimineață mohorâtă de toamnă – 24 noiembrie 2011. Era joi, mă pregăteam să plec la liceu. Țin minte și acum că nu aveam niciun chef de școală la cum se prezenta vremea. Cerul înnorat, umiditatea crescută, frunzele și copacii se mișcau haotic de la vânt – parcă era un tablou bacovian când mă uitam pe fereastră.

Pe atunci aveam un câine, Jackie. Era al tatei, să zic așa. Tata l-a adus acasă și pe el îl considera șef de haită. Jackie era extrem de inteligent în pofida a tot ce se crede despre câinii maidanezi. Răspundea la câteva comenzi de bun simț, înțelegea ce are voie și ce nu, era un bun câine de pază și foarte iubitor ș.a.m.d.

Miracolele capătă formă atunci când alegi să crezi în ele

Dau să plec. Mă încalț și, înainte de a ieși pe ușă, mai trag un ochi să-mi fac curaj să înfrunt vremea de afară. Jackie se uita extrem de atent în colțul ușii, undeva jos, neobservându-mă la geam. Avea o postură ca acei câini de vânătoare – coada ridicată și una din lăbuțele din față flexate, în sus. Efectiv, stătea ca o săgeată, indicând că ceva străin se afla în pragul ușii.

Am deschis ușa. Un ghemotoc de câine care stătea în fund și își bâțâia necontrolat corpul din cauza frigului de afară. Am băgat-o în casă. Era o puiuță de metis lup, care încă avea ochii încețoșați (cred că nici o lună nu avea). Bineînțeles că am trezit toată casa. Au urmat o serie de întrebări pentru a-mi da seama cum a apărut.

bella adopta nu cumpara

În concluzie, ziua de 24 noiembrie a fost un mister. Dar, un mare DAR (am ales să folosesc acest cuvânt și în mod contextual ca adverb, dar și ca substantiv) m-am mai făcut cu un câine. A rămas teoretic a mea, deoarece am insistat să o păstrăm și, în acest fel, mi-am asumat responsabilitatea de a avea grijă de ea și de a o educa. I-am dat numele Bella, că tare frumoasă și plăpândă era. Am ales să cred și până azi și în toate zilele care vor urma că a fost cățelușa-miracol care a trecut pe sub poartă și și-a ales casa și familia.

P.S.: Bineînțeles că prima oră a fost compromisă și m-am ales cu o absență la liceu. Dar, în esență, ceea ce am câștigat a fost mult mai valoros.

O viață fericită…

Chiar dacă a venit momentul să plec de “acasă” și să mă așez la casa mea, nu pot spune că m-am despărțit complet de Bella. După 6 ani, pe mine și pe Bella ne despărțea doar o stradă distanță, căci ea a rămas la ai mei. Totuși, cei 6 ani pe care i-am petrecut în aceeași casă au fost minunați.

Chiar acum, în timp ce scriu, mi-am adus aminte de un moment. Tot în liceu eram, clasa a 11-a. A fost un an extrem de dificil și de stresant, deoarece am reușit să ajung în faza națională a olimpiadei la TIC. În același timp, era perioada tezelor și a altor simulări/ testări/ examene. Am avut o cădere nervoasă înainte de a pleca la olimpiadă și m-am pus pe plâns.

Întotdeauna Bella a venit la mine să mă “pupe” și să facă tot posibilul să îmi ridice moralul. Chiar și în acel moment stresant, a făcut tot posibilul să mă sufoce de iubire. În felul ei tăcut de altfel, a încercat să îmi transmită că trebuie să îmi revin și că va fi bine.

Timpul petrecut cu Bella (11 ani în total) a fost minunat. Vineri, pe 5 august, bătrânica s-a dus în Raiul Câinilor sau, cel puțin așa vreau să cred, că există unul și pentru necuvântătoare. Sunt împăcată cu gândul că atât eu, cât și ai mei, i-am oferit o viață fericită.

bella adopta nu cumpara

… și câteva lecții învățate

Bella ne-a oferit, pe lângă o viață fericită, și prilejul de a învăța câte ceva din viața ei scurtă de câine. În primul rând, ne-a transmis o lecție de iubire pură și prietenie oferită necondiționat într-un timp atât de scurt raportat la o viață de om. Viața unui om, din punctul meu de vedere, e plină de experiențe și încercări. Totodată, nu e îndeajuns să învățăm nu mai fim egoiști și, câteodată, să iubim cu adevărat persoanele din jurul nostru.

În al doilea rând, Bella a oferit și o lecție de comunicare. Nu ai nevoie de cuvinte să comunici, ci doar să fii puțin empatic să îl simți pe cel de lângă tine și să acționezi întocmai.

Alte lucruri pe care ni le-a transmis Bella și, cu siguranță, ni le transmite orice patruped:

  • Loialitatea și prietenia adevarată sunt o virtute.
  • Fii tu însăți.
  • Bucură-te de orice moment și lucru mărunt.
  • Fii atent la nevoile celuilalt.

Noua Bella. Adoptă, nu cumpăra!

Ai mei au ales să îi onoreze scurta viață pe care a avut-o cu salvarea alteia. Știind de Asociația Arca lui Norocel de la noi, au găsit un suflețel care să fie noua Bella. Chiar așa i-au pus numele, deoarece au existat câteva mici asemănări.

Problema animalelor fără adopost de pe străzi am pus-o mereu în seama needucației oamenilor. Și revin la învățăturile Bellei în acest fel. Mulți văd animalele de companie ca niște obiecte din mai multe considerente. Unul din ele este cel deja menționat, lipsa educației. Unora le este străină noțiunea de sterilizare a animalului, deși în ultima vreme există o grămadă de campanii dedicate.

Un alt lucru pe care l-am observat este că ne cumpărăm animale pentru statut/ imagine. Ne plictisim, abandonăm. Pentru că, în adăposturi, se găsesc și câini de rasă. Sau încă ceva, luăm animale și, înainte de a face acest pas, nu ne gândim la toate responsabilitățile care vin la pachet cu ele. Suntem superficiali, ignoranți, iar din acest motiv contribuim la creșterea numărului privind abandonul lor în stradă. Totuși, văd și speranță, deoarece nu toți sunt la fel, iar accesul la informație devine tot accesibil.

ADOPTĂ, NU CUMPĂRA! O să susțin acest lucru cu toată tăria. Jessie este unul din exemple. Nu contează rasa, nu contează nimic din aceste aspecte vizibile le-aș spune eu. Am salvat-o, adoptându-o și i-am oferit o casă și iubire. Ea, în schimb ne-a oferit, prietenia și iubirea ei necondiționată înzecit.

Citește și: Dog-mom în timpul liber

DOG SPAM ALERT 😂: Urmează să mai postez și pe Instagram stories cu noua Bella și, ca să nu ratați nimic, apăsați butonul de follow pe @knowyourworth.ro.

Pe curând!

Teodora

Bella

In memoriam

2011-2022

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Vezi și...