De ce ar trebui să citești Haruki Murakami?

Recunosc că de aproximativ 2 ani am devenit un fan al literaturii japoneze, după ce am terminat de citit Dacă pisicile ar dispărea din lume de Genki Wakamura. Pe Haruki Murakami l-am descoperit întâmplător, căutând o lectură asemănătoare ca cea de mai sus. Am mai descoperit că este un autor contemporan foarte popular, care a reușit să se strecoare în inima multor cititori din întreaga lume prin poveștile sale unice, pline de mister, melancolie și introspecție. Ulterior, s-a strecurat și în inima mea, cu fiecare pagină de carte citită.

Dacă ar fi să îl descriu pe Murakami, nu l-aș descrie doar ca un simplu povestitor, deși lucrările lui par, la o primă vedere, simple și directe. Mai degrabă, l-aș vedea ca un ghid subtil prin labirintul minții și sufletului la modul cum acesta explorează natura umană.

Vă las mai jos câteva impresii despre două cărți pe care le-am citit din portofoliul lui: „Bărbați fără femei” și „Cronica Păsării-Arc”. Sunt două cărți în care realitatea este combinată atât de frumos cu fantezia și lasă o amprentă puternică asupra cititorilor.

Bărbați fără femei – Povestiri despre singurătate și dor

În cartea „Bărbați fără femei” sunt relatate 7 povestiri care, așa cum sugerează și titlul, explorează viețile unor bărbați separați de femeile care au însemnat ceva în existența lor, dintr-un motiv sau altul. De la despărțiri, până la pierderi tragice, aceste povestiri te poartă într-o călătorie emoțională prin golurile lăsate de dragoste și conexiuni pierdute.

De la stări la emoțiile pe care ți le trezește fiecare poveste, pot spune că Murakami le-a surprins cu o precizie aproape chirurgicală. Personajele sunt adesea tăcute și introvertite, reflectând asupra propriilor sentimente, gânduri și traume.

Murakami captează acel sentiment greu de definit al pierderii, într-un mod subtil și poetic. Parcă ne-ar invita să explorăm cele mai adânci abisuri ale sufletului uman, să ne confruntăm cu golurile din viața noastră și să le înțelegem mai profund.

Cronica Păsării-Arc – O poveste care nu urmează legile obișnuite ale realității

Lucrare de referință a lui Haruki Murakami, „Cronica Păsării-Arc”, este o poveste epică ce explorează teme complexe, precum relațiile de familie, războiul, suferința și misterele subconștientului. Pasărea-Arc este motivul/ simbolul care se repetă pe tot parcursul cărții. De exemplu, acestea sunt creaturi misterioase care nu sunt văzute niciodată, dar ale căror sunete par să controleze destinul personajelor. Ideea acestei ființe sugerează că există forțe invizibile care joacă un rol crucial în viața noastră și pe care nu le putem controla.

Povestea din roman îl urmărește pe protagonistul Toru Okada, un bărbat care trece printr-o serie de evenimente bizare și inexplicabile după dispariția soției sale. Pe măsură ce Toru încearcă să-și găsească soția și să înțeleagă ce s-a întâmplat cu relația lor, el intră într-o lume a viselor și simbolurilor, unde granițele dintre realitate și fantezie devin din ce în ce mai neclare.

Și, așa cum am spus mai sus, este o poveste care nu urmează legile obișnuite ale realității. Totul este posibil – de la călătoriile în timp, până la comunicarea cu spirite sau pătrunderea în alte dimensiuni. Este o combinație unică de fantastic și introspectiv care face ca romanul să fie o adevărată capodoperă literară.

Un stil literar distinctiv, o proză simplă, dar poetică

Haruki Murakami este un autor unic, iar dacă îl veți citi cu siguranță veți fi de acord cu mine. Viața cotidiană, amestecată cu elementele de fantezie și mister. Dialogurile profunde și introspective care reflectă asupra naturii umane. Toate acestea reprezintă o caracteristică unică a literaturii sale.

Cărțile lui sunt ca o invitație de a ne pierde într-o lume unică, fără granițe care îndeamnă la introspecție. Culmea, vei mai dori să citești și altă carte de-a lui. Atât de captivante sunt!

De ce ar trebui să citești Haruki Murakami? Este o literatură care te va provoca, te va emoționa și te va lăsa să reflectezi mult timp după ce ai terminat lectura.

Pe curând!

Teodora

P.S.: Vă mai las aici un titlu care mi-a plăcut foarte tare: Viața mea in librăria Morisaki de Satoshi Yagisawa.