Interviu cu mama

Cred că cea mai grea întrebare la care ar trebui să răspund ar fi: “Ce înseamnă mama pentru mine?“. Zic asta pentru că ea este totul și nu aș fi în stare să ofer un răspuns punctual. Bineînțeles pot apărea la un moment dat și lacrimi, și durere în relația cu părinții. Însă întotdeauna există acolo o dragoste căreia nu i se stinge strălucirea.

Știți că eu nu scriu așa poetic. Dar atunci când mă gândesc la mama, la părinții mei, mă simt un om împlinit. M-am gândit să port o discuție cu mama la care sunteți și voi invitați. Totodată, vă îndemn să discutați și voi cu ei. Comunicați, înțelegeți, fiți empatici și iubiți-i pentru tot ce v-au oferit. 🥰

T: Descrie-mi cum ar arăta pentru tine o zi perfectă.

G: O zi perfectă ar începe dimineața – acel moment când stau în balansoar, îmi savurez cafeaua și admir grădina. Și ar continua cu o zi întreagă de relaxare, fără să fac nimic. Sunt rare aceste momente pentru că întotdeauna apare treabă într-o gospodărie. Nu zic că nu îmi place, dar mai tânjesc după astfel de momente ce îmi permit să am mintea limpede. Este, cu adevărat, un prilej de a mă gândi și aprecia toate lucrurile și momentele frumoase din viața mea.

T: Ce lucru ți-ai dorit mereu să faci, dar nu l-ai făcut – și de ce nu ai făcut-o?

G: Mi-aș fi dorit să am posibilitatea de a călători mai mult și fără a fi condiționată de bani. Am pus întotdeauna mai presus bunăstarea familiei – care, din punctul meu de vedere, este și ea un izvor de fericire. Dar să revin la situația financiară. Pe vremea mea, nu toată lumea se putea realiza din punct de vedere educațional, ca acum. Era suficient și un bac luat. Am învățat cât am putut și am reușit să îmi asigur atât mie, cât și familiei un trai modest, decent. Dar chiar și cu atât, mă simt fericită. Într-un final contează persoanele pe care le ai lângă tine.

T: Ce ai simțit când ți-ai dat seama că ești însărcinată cu mine?

G: Încă de la începutul căsniciei, cea mai mare dorință a mea a fost asta – de a avea un copil. Pe tati l-am iubit și îl iubesc foarte mult. De aceea a fost important pentru mine ca rodul iubirii noastre să se contureze. Iar momentul în care am aflat că o să te am… nu îl pot explica în cuvinte! Cred că o bucurie mai mare ca acest lucru – a aduce pe lume un copil, nu există. O împlinire la superlativ. 😊

Mulți gândesc că acum aduci pe lume copii într-o lume nesigură. Când ești tânăr, te lupți pentru un viitor mai bun, iar când ai un copil ambiția ta este mai mare. Sunt convinsă că speranța în omenire și valorile pe care le ai, le transmiți mai departe. Și tot așa, din generație, în generație.

T: Că tot ai adus vorba… ce crezi? Este mai ușor sau mai greu să fii mamă acum, făcând comparație cu vremurile pe care le-ai prins în tinerețe?

G: Cred că este mai ușor acum, din multe puncte de vedere. Eu văd viața în sine mult mai ușoară. Accesul la informație și multitudinea de soluții de care se poate bucura o mamă care întâmpină dificultăți – e net superioară.

Ca să dau un exemplu, situația financiară pe care o aveam atunci nu ne permitea să stăm în chirie. Eu, tu și tati. Așa că stăteam cu părinții. A fost foarte greu, au existat discuții. Știi că cel mai bine este să stai cu familia ta, vi le știți pe ale voastre. Astăzi salariile sunt altfel, poți să stai în chirie sau chiar poți opta pentru programul Prima casă. Tot așa, îmi amintesc de o chestie când eram tânără și te aveam și pe tine. Situația economică de atunci și poziționarea mărginașă a cartierului – multe case nu aveau acces la apă și canalizare. Așa era și casa noastră. Mergeam până la colțul străzii unde era o cișmea, umpleam gălețile și veneam cu ele acasă. Un efort teribil. Bineînțeles, au venit alte vremuri, am investit câte puțin și ne-am asigurat un trai mai bun.

T: Gândește-te la tata. Cum l-ai descrie și ce mesaj sau gând ai vrea să îi transmiți pe care să-l aibă mereu în minte?

G: Încă îmi amintesc momentul în care ne-am întâlnit pe Platforma Electronica – iunie ’93. Eu eram total dezinteresată, iar pentru el a fost dragoste la prima vedere. O lună mai târziu a venit să mă ceară și nu așa banal. Avea pasiunea asta pentru instrumentele cu clape. Mi-a cântat Lambada la acordeon! Nu a renunțat nicio clipă la o relație cu mine. Și uite așa, în noimebrie în același an, ne-am căsătorit. Este un om deosebit care mă face să mă simt cea mai norocoasă femeie din lume. Dacă ar fi să îi transmit ceva, hmmm… Să rămână același om bun și iubitor cu care am reușit să realizez atâtea și atâtea. Care mi-a colorat viața în cel mai frumos mod. ❤️

T: O romantică incurabilă! Sunt curioasă. În ce moduri crezi că sunt ca tine, sau diferită?

G: Să ne înțelegem – nu ești chiar bucățică ruptă din mine, dar bucățică tot ești! Suntem zăpăcite amândouă și ne place să ne bucurăm de viață cu orice ocazie. Dar, ca să fiu precisă, de la mine ai moștenit sensibilitatea, ceea ce nu este neapărat rău. Cred că este defect sau avantaj în funcție de situația pe care o confrunți. Iar de la tati ai moștenit abilitatea de a analiza orice la rece. Oricum ar fi, important e să iei de la noi doar ce este mai bun. Zic asta pentru că nici noi nu suntem perfecți*, suntem oameni și greșim la un moment dat, inevitabil.

T: Încă două întrebări și ai scăpat, nu te mai stresez! Ai avut vreodată sentimentul că îți e dor de mine copil?

G: O mamă își va vedea mereu copilul un copil, chiar dacă el crește. Ai anumite momente în care te uiți la el și, cu siguranță, îți amintești ceva. Însă, ceva ce îmi declanșează dor… este gândul la bunicu’. Pentru că îmi amintesc de momentele cu voi, iar perioada copilăriei tale se leagă enorm cu el, cu bunica. Când mă gândesc la el, mă gândesc și la tine, copilaș, un suflet fără griji și ambițios, dornic de cunoaștere. Ăsta este modul meu de a păstra vie amintirea cu tatăl meu. Însă faptul că ești prezentă în viața mea mereu și te văd în continuă dezvoltare, în ochii mei ești aceeași. Fata mamei.

T: Ultima! Care este amintirea ta preferată cu noi două?

G: Toate. Se pun? 😊 Dar hai că zic una! Când ne-a luat tati în delegație în 2011 la Rădăuți. Era fix după perioada în care am fost operată. Aveam nevoie să mă deconectez de toate. Eram doar noi două ziua, în gospodăria doamnei Maria*. Cu toate animăluțele din curte, aerul curat și atmosfera care efectiv vindeca tot. Și ne-am plimbat peste tot prin Arbore, ca fetele. A fost de vis. Poate repetăm amintirea asta în viitorul apropiat.

Acum gata, a fost ofertă! E ora 6 jumate, trebuie să le dau câinilor să mănânce!

*Dacă ajungeți prin Rădăuți, este acolo o pensiune extraordinară – Casa Galbenă. Ospitalitatea este extraordinară, iar ciorba rădăuțeană a doamnei Ana este de neratat. (FB: Pensiunea Casa Galbenă).

Dragilor, ea a fost mama (sau tanti Gabi cum îi spun apropiații). 😅

Consider că am “intervievat” cel mai deosebit om de pe Pământ. O iubesc pentru personalitatea și obiectivele ei. Pentru că este puternică și refuză să-și compromită valorile indiferent de situație. Pentru că m-a susținut întotdeauna și a crezut în mine. Oferindu-mi dragostea ei mereu, am pierdut uneori perspectiva că și părinții sunt oameni sensibili și fragili. Cu ocazia asta, vreau să le cer iertare pentru clipele în care i-am supărat sau dezamăgit, deși mi-au oferit tot.

Apreciați-vă părinții, comunicați cu ei și arătați-le cu orice ocazie că le împărtășiți iubirea. Timpul este ireversibil – găsiți timp și pentru ei. 😊

Teodora