Part. II : 5 zile de basm rural în Maramureș – tărâmul tradițiilor
Deși a trecut ceva timp de la prima parte a acestui articol, amintirile sunt la fel de vii și colorate. O parte din sufletul meu a rămas în Maramureșul de poveste și la oamenii buni pe care i-am întâlnit acolo.
A mai rămas să vă povestesc despre alte câteva locuri impresionante. În Sighet nu trebuie ratate Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, dar și celebrul loc unde se agață harta-n cui. Alte obiective pe care le-am bifat au fost Cimitirul Vesel de la Săpânța, Lacul Albastru Baia Sprie și Satul Breb.
Click aici pentru prima parte a articolului: Part. I : 5 zile de basm rural în Maramureș – tărâmul tradițiilor
1. Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței + Locul unde se agață harta-n cui
Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, sau cum mai este numit, Memorialul Durerii, este un muzeu amenajat în clădirea fostei închisori din Sighet. Primul contact cu muzeul, încă de când pășești în el, îți crează niște fiori reci.
Istoria dureroasă a elitei intelectuale și politice românești prinde contur cu fiecare pas pe care îl faci în incintă. Pe măsură ce vezi expozițiile, portretele, fotografiile, chiar și imensa hartă care punctează lagărele de pe suprafața României… parcă toate aceste informații te strivesc și te sufocă.
Am simțit că acest memorial, după ce îl vizitezi, te face să apreciezi adevărata libertate. Atâtea destine spulberate, suferința oamenilor, istoria tragică – lucrurile acestea nu trebuie uitate, iar amintirea lor trebuie păstrată vie. Un citat pe care l-am reținut de acolo și care subliniază realitatea acelei perioade este: “Dacă vrei să ucizi un popor, suprimă-i memoria.” – Milan Kundera
Scriitoarea Ana Blandiana și soțul ei au transformat închisoarea în muzeu în anul 1997, devenind primul muzeu de acest fel din Europa de Est.
Vă recomand să îl vizitați măcar o dată. După ce veți păși în muzeu, nu cred că veți mai fi la fel ca înainte, iar acest aspect mă duce cu gândul la un alt citat: “Cine își uită trecutul este condamnat să îl repete.” – George Santayana
După ce ieșiți din muzeu, în capătul străzii se află și cuiul cu pricina. 😁
2. Cimitirul Vesel de la Săpânța
Deși cimitirul ar fi un loc care să exprime tristețe și despărțire, în Săpânța a atins o înaltă cotă de creativitate. Arta lemnului în Maramureș este absolut impresionantă oriunde vezi cu privirea. Artistul Ioan Stan Pătraș, continuând meșteșugul prelucrării artistice a lemnului a realizat o foarte mare parte din crucile aflate în Cimitirul Vesel.
În multe zone ale țării, despărțirea de cei morți se face prin voie bună. Aplicând această perspectivă, Ioan Stan Pătraș a încercat să transpună esența vieții într-un mod vesel pe cruci, cu scopul de a face lumea să privească această etapă cu mai mare ușurință.
Pe lângă coloristica vie folosită pe cruci și epitafurile scrise pe cruci, se poate observa și inspirația venită din partea celebrelor porți maramureșene. Această locație, la nivel cultural, este privită drept o carte a vieții și a morții săpânțenilor, în timp ce sculptorul crucilor este naratorul care scrie cronica satului.
3. Lacul Albastru Baia Sprie & Satul Breb
Dacă treceți prin orașul Baia Sprie, trebuie musai să ajungeți și la lac. Pe lângă faptul că este un prilej de mișcare, aerul curat și priveliștea o să vă încarce cu energie. Lacul Albastru este unic în Europa, deoarece, în funcție de anotimp, acesta își schimbă culoarea. Formarea acestui lac a fost cauzată în urma prăbușirii unei vechi lucrări miniere, iar reacțiile chimice din apă, poziția soarelui și temperatura apei influențează schimbările de culoare.
Și, nu departe de acest obiectiv, la aproximativ o oră distanță, se află satul Breb. Acest sat este unul dintre cele mai vizitate sate maramureșene și nu degeaba! Când am ajuns aici, parcă timpul era oprit în loc – totul extrem de bine conservat, de la arhitectură, drumuri, până la mâncarea tradițională, costume populare și obiceiuri. Satul Breb, veți vedea, că vă va oferi vizual definiția satului tradițional românesc.
Vă recomand să vă opriți să mâncați la Casa lu’ Dochia în Breb. Preparatele tradiționale pe care le puteți servi acolo sunt delicioase, făcute cu ingrediente din gospodăriile proprii, iar gazdele nemaipomenite!
Concluzia mea despre aceste zile în Maramureș? Fiecare sat din Maramureș este un muzeu viu, iar fiecare casă are o poveste. Și sunt absolut convinsă că încă nu am văzut tot! De ascuns, nu are ce să ascundă, dar vacanțele la noi în țară pierd în detrimentul destinațiilor străine, iar asta îl face să fie underrated.
Vă recomand din tot sufletul să vizitați această regiune. De acolo veți pleca cu siguranță cu sufletul deschis și inima plină de bucurie.
De ajuns aici, sunt convinsă că noi vom mai ajunge pentru că nu am văzut tot. Dacă știți că este ceva de văzut și merită, lăsați un comentariu mai jos.
Pe curând!
Teodora
